Brighamia insignis este cunoscut sub denumirea comună de Palmier de Hawaii. Genului Brighamia îi aparţin şase – şapte specii de plante cu tulpina groasă, suculentă, originare din Insulele Hawaii, unde sunt pe cale de dispariţie. În natură, Brighamia insignis poate ajunge la o înălţime de trei – patru metri, însă, atunci când este cultivată în ghiveci, planta nu depăşeşte un metru. Palmierul de Hawaii are o tulpină groasă, dreaptă, de culoare maro-gri, care se ramifică în partea superioară, unde se formează frunzele, lungi de 25-30 de centimetri. Frunzele au o culoare verde strălucitoare. Începând de toamna şi până la sfârşitul iernii, exemplarele care au cel puţin patru-cinci ani produc mici tulpini în vârful cărora cresc flori de formă tubulară, de culoare alb-crem, care sunt foarte parfumate. Palmierii de Hawaii au un puternic aspect decorativ, iar cultivarea lor ca şi plante de apartament derivă dintr-un program pus la punct pentru salvarea acestui gen aflat pe cale de dispariţie.
Îngrijire
Pentru a se dezvolta bine, aceste plante au nevoie de foarte multă lumină. Dacă este posibil, cea mai bună soluţie este aceea de a amplasa ghiveciul într-un loc plin de soare, unde să beneficieze de razele directe ale acestuia timp de cel puţin cinci-şase ore pe zi. Palmierul de Hawaii se teme de temperaturile inferioare de 18-20 de grade Celsius, aşadar, în lunile cu temperaturi scăzute, acesta trebuie cultivat în interior. În ceea ce priveşte apa, el trebuie udat cu regularitate pe tot parcursul anului, aşteptând ca solul să fie uscat între udări. În perioada de înflorire, poate fi administrat îngrăşământ. Este indicat să se folosească unul specific pentru plante suculente, pe bază de azot.
În natură, Brighamia insignis creşte pe pantele vulcanilor din Hawaii. În cazul cultivării în seră sau apartament, ghivecele trebuie umplute cu un substrat asemănător cu cel ce se găseşte în locul lor de origine. Se poate folosi un amestec de teren vulcanic cu frunze uscate şi pământ de flori. Brighamia insignis are o dezvoltare destul de lentă, astfel că nu necesită prea des schimbarea ghiveciului.
Înmulţire, paraziţi şi boli
Înmulţirea se realizează prin seminţe. O sămânţă poate avea nevoie chiar şi de câteva luni pentru a încolţi. În ceea ce priveşte înmulţirea în natură a Palmierilor de Hawaii, este de remarcat dificultatea cu care are loc polenizarea acestor plante, având în vedere lungimea caliciului florilor. Doar plantele care au câţiva ani produc seminţe. De cele mai multe ori este foarte dificil să fie găsite în comerţ seminţe de Brighamia insignis.
În legătură cu paraziţii, trebuie să aveţi mare atenţie la acari şi la coşenile. Cel mai mare duşman al Palmierului de Hawaii îl reprezintă păianjenii roşii. Este bine ca o dată la două săptămâni să controlaţi amănunţit planta pentru a descoperi o eventuală prezenţă a acarilor. În cazul în care este atacată de acari şi nu luaţi rapid măsuri, palmierul îşi va pierde complet frunzele, iar şansele de a-şi reveni sunt extrem de mici. Excesul de apă şi prezenţa acesteia în vasul ghiveciului pot duce la putrezirea rădăcinii. Uneori, frunzele îngălbenesc în partea lor inferioară. Acestea trebuie îndepărtate şi după un timp palmierul va produce altele noi, sănătoase.
